Ce a facut Daniel Cristian Florea, la o saptamana dupa s-a intors la religia babiloneana?

Când viața și slujirea mea au fost atacate, nu am putut vedea o ieșire. Lacrimile nu încetau să curgă. Furia și frustrarea fierbeau în mine. Tentația de a găsi vină într-o altă persoană a bătut zilnic la ușa inimii mele. Dar, din fericire, Cuvântul lui Dumnezeu, pe care-l stransesem în inima mea de ani buni, a lucrat, ridicându-se ca o barcă de salvare peste un val de durere. Dumnezeu mi-a reamintit că eu nu ma lupt împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva influențelor demonice care vor să ma încurce pe cale.

Rănile sufletești pe care le port in mine sunt reale. Ele sunt rezultatul șocurilor puternice asupra minții mele, asupra voinței sau a emoțiilor mele, care mi-au rănit sufletul și au lăsat cicatrici.
Am avut multe răni sufletești în viața mea – fiecare m-a adus în pragul disperarii.

Moartea unei persoane dragi mie si anume a fratelui meu, o ceartă în familie,divortul,o fiica rătăcitoare,un accident aproape de moarte in Budapesta, trădări din partea pastorilor, și lista ar putea continua – toate acestea sunt lucruri care m-au lovit deodată și care m-au lasat fără aer.
Dar,postarile rautacioase ale fratilor Domnului nostru Hristos,au pus capac tuturor ranilor sufletului meu si mi-au infipt in inima o sabie. Acesta este motivul pentru care scriu aceste randuri si vreau ca fratii,,cei rai,,sa inteleaga ceea ce a scris psalmistul David cand a înțeles ce sunt rănile sufletești. El a scris si eu acum subscriu:

Mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere. Psalmul 88:3-4

Din acest punct de vedere nu s-a schimbat nimic din zilele lui David până în zilele noastre – și eu ma confrunt cu traumele sufletului rănit și parca doream să renunț și să ma declar înfrânt.Dar David s-a rugat, de asemenea iar acum ma rog si eu:

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul. Psalmul 23:1-3a

Vindecarea rănilor sufletești durează. Fiecare dintre noi trebuie să umblăm prin vale, dar vad ca niciodată n-o sa fiu singur.

Fiindca nu mi-am pierdut credinta, pot fi sigur că Dumnezeu lucrează in dreptul meu.

Vindecarea rănilor sufletești necesită lacrimi.

Și nu în ultimul rând, vindecarea rănilor sufletești necesită dragostea tuturor.